Pierde traducția în greutate en anglais. Traducere, traducători, traductologie


Un comentariu Argument Ancheta revistei Vatra consacrată fenomenului cultural complex al traducerii îşi propune să abordeze câteva aspecte importante, de la traducerea percepută ca rescriere, la posibilităţile şi şansele unei traduceri literare reuşite, la condiţia traducătorului sau la receptarea activităţii de traducere, până la aporiile şi impasurile pe care le presupune traducerea sau la statutul traductologiei ca ştiinţă a transpunerii unei opere literare dintr-o limbă în alta.

Ce este, de altfel — ne întrebăm — traducerea? Este o ştiinţă, în care subzistă şi o doză de artă rafinată a translaţiei literaritărţii dintr-un context lingvistic, istoric, social în altul? Cum se legitimează traducerea, ca intermediar al echivalenţelor culturale, într-o lume a globalizării şi multiculturalismului? Există afinităţi între traducători şi cărţile traduse? Sunt, mai mult sau mai puţin vizibile, cazurile de traducători îndrăgostiţi de scriitura autorilor traduşi?

Sunt doar câteva întrebări, la care se adaugă şi altele, desigur. În România există, în momentul de faţă, nuclee de traducători în jurul unor edituri Humanitas, Polirom, Paralela 45, Rao etc. Au acestea capacitatea de a forma tineri traducători, de a modela şi experimenta instrumente adecvate de traducere?

Cum s-ar putea defini traducerea?

Este ea afecţiune faţă de cartea tradusă, e o aventură a glisării dintr-o literatură în alta, e magia găsirii echivalenţei spirituale fericite? Ce este traducerea? Este profesie, vocaţie, hobby, sau puţin din toate acestea? Ce probleme ridică, pentru traducător, limba-sursă, dincolo de cele dificultăţile lingvistice, sau denotative?

Există obstacole în calea unei traduceri reuşite, obstacole de ordin conotativ, sau care derivă din contextul socio-cultural şi istoric distinct? Aventura traducerii este, în fond, aventura formelor literare care îşi caută noi veşminte lexicale, în evoluţia lor neîncetată în labirintul literaturii.

Ce sentimente are, oare, traducătorul, atunci când începe să traducă o carte, întorcând fiecare cuvânt, fiecare enunţ pe toate părţile, încercând să traducă ceea ce pare, la o primă vedere, intraductibil? Dar ce este, de fapt, intraductibil? Una dintre cele mai importante şi mai dificile probleme ale traducerii este cea a aspectului său unitar din unghiul limbii, al stilului şi al tonalităţii ireductibile.

Eliad — traducţie "En faisant une inversion littérale de la traduction roumaine, nous laissons M-r de la Lamartine juger la quelle de ces deux languesétait la plus capable d'exprimer sa pensée, lorsqu'il entonna le chant du Désespoir Cred că cea mai înţeleaptă limbă este limba care agiută pe om a-şi tălmăci gândul într-un chip ca toţi ascultătorii să-l poată înţelege. Nu ştiu dacă dl Lamartine s-a pătruns de frumuseţea tălmăcirii, dar mulţi din noi, care suntem români, mărturisim în cuget curat şi în frica lui Dumnezeu, că nu înţelegem nimica.

Cum se poate rezolva o astfel de problemă? Prin omogenitate, prin unitate estetică a traducerii, cum crede Mounin? Din această perspectivă, traducerea este o cale de acces la Celălalt, un vehicul de sens şi valoare estetică dintr-o limbă în alta, legitimând o şansă posibilă de sincronizare cu universalitatea.

Ce se pierde şi ce se câştigă printr-o traducere? Poate o traducere să transpună cu fidelitate haloul stilistic al textului din limba-sursă? Poate ea să câştige alte sensuri, să achiziţioneze alte nuanţe semantice sau estetice în afară de cele din limba-sursă? Care este statutul traducătorului? Ce este, de fapt, el? Cu speranţa că dosarul revistei Vatra despre traducere aduce puncte de vedere, accente şi nuanţări inedite, necesare, ne exprimăm încrederea că demersul nostru va avea un ecou cât mai mare în rândul traducătorilor români de astăzi.

Colaboratorilor noştri care au răspuns provocării şi întrebărilor noastre, le mulţumim şi îi asigurăm, totodată, de întreaga noastră preţuire.

Când aţi început să traduceţi? Mergeam cu ea și la munte, ascunsă sub cămașă, pe vremea când mă perfecționam în meseria de călcător de fân pe claie.

pierde traducția în greutate en anglais

Uneori tata mă împungea cu un colț al furcii când îmi arunca sus pala de fân, căci eu mă învârteam în jurul parului tot rumegând sensul vreunui cuvânt și nu prea eram atent pierde traducția în greutate en anglais mișcările lui. Nu-mi venea să cred. Cum să folosești în limba franceză, îmi ziceam eu, echivalentul unui regionalism de pe la noi?!

Nu mai țin minte cum am rezolvat problema; abia mult mai târziu am înțeles că terminologia acelor rafinați poeți moștenise protocolul poeziei trubadurești căreia i se adăuga concepția serafică petrarchistă care diviniza femeia, totul fiind puternic determinat de simboluri de pildă roza însemna vârsta tinereții sau deplina înflorire a frumuseții etc. Eram mereu intrigat să văd că nu se potriveau măsurile, nu rezulta melodia, bașca rimele, iar problema lor mi se părea imposibil de depășit.

Lyrics - Give thanks to Allah - Wolof

Am învățat pierde traducția în greutate en anglais mai târziu să chinuiesc cuvintele, să le comasez, să le prescurtez bombardându-se cu liniuțe de unire sau cu virgulițe apostrofice, dar asta m-a făcut mai degrabă să evit ulterior metodele de schingiuire, pe care eu nu le aplic acum mai deloc, adică prefer cuvintele întregi și sensurile bine etalate, iar dacă rimele nu sunt generoase, mai bine le evit.

De fiecare dată motivul traducerii venea din faptul că textul… rezista la traducerea mea. Nu prea se lăsa îmblânzit. Se declanșase deja scandalul după ce în primul număr noi publicaserăm acel text din Heidegger.

  1. Alecu Russo: Cugetări
  2. Этот человек сломал запястье, у него травма головы.

Nu știu ce anume era prevăzut să apară pe paginile din mijloc în numărul al doilea, probabil un alt text filozofic, dar nu de Marx. Cert este că tovarășii de la UASCR au scos ceea ce se afla în cele două pagini și nu știam cu ce să le înlocuim în răstimp de 24 de ore. Eu în acea vreme citeam în franceză minunatul poem roman în proză Hyperion al lui Hölderlin, într-o ediție probabil prescurtată, și mă încânta tonul acelei proze pierde traducția în greutate en anglais călătorie prin Grecia, precum și delicatețea profilului personajului feminin numit Diotima, fără să știu că se ascundea îndărătul numelui chiar amorul ilicit al poetului, cu toată acea exaltare imnică în general.

Traducere, traducători, traductologie

Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am angajat să umplu eu cele două pagini ale revistei, cam douăzeci de pagini dactilografiate, în răstimp de o zi și ceva.

Iar pentru controlul științific Peter Motzan s-a oferit să verifice în germană traducerea mea, ștergând astfel și măgăria de principiu pe care o concepusem eu, adică să traduc prin intermediul unei traduceri ceea ce m-am străduit să nu mai fac niciodată după aceea, cu două sau trei excepții pe care le-am anunțat de fiecare dată, de pildă un ciclu recent tradus din Tranströmer prin traducerea franceză, căci nu am rezistat tentației de a avea propriile mele traduceri din marele suedez.

pierde traducția în greutate en anglais

În cazul lui Hölderlin greutatea abia începea. Traducerea mi-a luat mai mult de două zile, am învățat în această situație de urgență cât de greu e să stăpânești un text, de la sensurile semantice la muzicalitate, dacă se poate și respectând o anumită atmosferă, un stil.

pierde traducția în greutate en anglais

Se pare că nu a fost o catastrofă, din moment ce prietenul meu Peter a modificat doar în foarte puține locuri. La mulți ani după aceea am recitit însă traducerea, dar am fost dezamăgit pe alocuri.

Textul ar fi avut nevoie să se mai așeze, să îl iau din nou la rost. Dar pe atunci nu știam ce știu astăzi. Este ştiinţă, este artă, e scriere sau rescriere?

pierde traducția în greutate en anglais

Mi-ar fi plăcut să am un dascăl cu care să interpretăm un semestru întreg texte din Sfântul Augustin, să zicem, dar pe la noi nu exista acea practică, cu excepția orelor de latină din liceu, unde mama minunatului Virgil Stanciu, de la Cluj, eminent traducător din limba engleză, făcea cu noi traduceri și interpretări pe Tristele ovidiene. A fost o scurtă perioadă iar noi, elevii de atunci, eram mai degrabă niște imbecili, deci numai târziu am înțeles eu cu ce unelte subtile încerca să mă înzestreze minunata mea profesoară.

A trebuit să descopăr în continuare pe cont propriu ce va să zică o traducere convenabilă, onestă, dacă se poate chiar suplă, bogată, și fidelă în spiritul originalului, nu o simplă o juxtă. Evident să se cuvine să-ți personalizezi înțelegerea textului, să-l faci al tău îmbibându-te de el, și apoi să încerci să-l uiți pentru a-i da șansa să se nască efectiv în limba ta, ca text viu al tău, nefiind al tău… Vorbesc despre dificile texte literare sau filosofice, nu mă refer la traducerea industrială, care are propriile rigori, dar altele.